„Nu înțeleg de ce ajung mereu în același tip de relație.”
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări pe care oamenii și le pun după o despărțire sau după o serie de relații care s-au încheiat în același mod. Deși partenerii sunt diferiți, dinamica relației pare să se repete: aceeași suferință, aceleași conflicte și același sentiment că, indiferent cât de mult își doresc o relație sănătoasă, ajung din nou în același punct.
În psihoterapia cognitiv-comportamentală vorbim despre tipare relaționale – modalități de a gândi, simți și acționa care s-au format de-a lungul vieții și care influențează, adesea fără să ne dăm seama, alegerile pe care le facem în relațiile de cuplu.
Ce sunt tiparele relaționale?
Tiparele relaționale reprezintă comportamente și convingeri repetate care apar în relațiile noastre. Ele se dezvoltă încă din copilărie, în funcție de experiențele trăite în familie, de relația cu părinții și de modul în care am învățat să oferim și să primim afecțiune.
Aceste tipare devin atât de familiare, încât ajung să fie percepute ca fiind normale, chiar și atunci când ne provoacă suferință.
De ce alegem persoane care ne rănesc?
Mulți oameni cred că alegerea partenerului este complet rațională. În realitate, emoțiile, experiențele din trecut și convingerile despre noi înșine joacă un rol foarte important.
De exemplu, o persoană care a crescut simțindu-se criticată sau insuficient apreciată poate ajunge, fără să își dea seama, să fie atrasă de parteneri indisponibili emoțional sau foarte critici.
Nu pentru că își dorește să sufere, ci pentru că acel tip de relație îi este familiar.
Creierul nostru caută adesea ceea ce cunoaște, chiar dacă acel lucru nu este benefic.
Cele mai întâlnite tipare în relațiile de cuplu
Fiecare persoană este diferită, însă există câteva tipare care apar frecvent.
Nevoia permanentă de validare
Unele persoane simt că valoarea lor depinde de aprecierea partenerului. Au nevoie constantă de confirmări că sunt iubite și se tem că orice conflict poate duce la despărțire.
Teama de abandon
Frica intensă de a pierde relația poate determina comportamente precum controlul excesiv, gelozia, verificările permanente sau dificultatea de a pune limite sănătoase.
Rolul de „salvator”
Există persoane care aleg constant parteneri cu probleme emoționale, financiare sau legate de dependențe, simțind că misiunea lor este să îi schimbe sau să îi salveze.
În timp, acest rol poate deveni epuizant și poate duce la neglijarea propriilor nevoi.
Evitarea conflictelor
Dorind să păstreze armonia, unele persoane evită să își exprime nemulțumirile, spun foarte rar „nu” și acceptă situații care le fac rău.
Pe termen lung, emoțiile reprimate se acumulează și afectează relația.
Alegerea repetată a partenerilor indisponibili emoțional
Este un tipar frecvent întâlnit. Persoana investește foarte mult într-o relație în care celălalt evită apropierea, comunicarea sau asumarea unui angajament.
Această dinamică poate întreține sentimentul că trebuie să lupți permanent pentru a primi iubire și atenție.
Cum recunoașteți că repetați un tipar?
Poate fi util să vă puneți câteva întrebări:
- Relațiile mele se termină mereu din motive asemănătoare?
- Aleg același tip de partener?
- Îmi este greu să pun limite?
- Mă simt responsabil pentru fericirea celuilalt?
- Îmi este teamă că voi fi părăsit dacă îmi exprim nevoile?
- Observ că mă comport diferit în relație decât mi-aș dori?
Dacă răspunsul este afirmativ la mai multe dintre aceste întrebări, este posibil ca anumite tipare relaționale să influențeze modul în care construiți și mențineți relațiile.
Se pot schimba aceste tipare?
Da.
Deși s-au format în timp, tiparele nu sunt permanente. Creierul are capacitatea de a învăța modalități noi de a interpreta situațiile și de a răspunde diferit.
Schimbarea începe atunci când devenim conștienți de mecanismele care ne influențează alegerile.
În psihoterapia cognitiv-comportamentală lucrăm pentru:
- identificarea convingerilor care stau la baza tiparelor relaționale;
- înțelegerea modului în care trecutul influențează prezentul;
- dezvoltarea unei stime de sine sănătoase;
- învățarea unor limite personale clare;
- îmbunătățirea comunicării în cuplu;
- gestionarea fricii de abandon și a anxietății relaționale;
- construirea unor relații bazate pe respect reciproc și siguranță emoțională.
O relație sănătoasă nu înseamnă perfecțiune
Toate cuplurile trec prin perioade dificile și conflicte. Diferența constă în modul în care acestea sunt gestionate.
O relație sănătoasă se bazează pe respect, comunicare sinceră, încredere și capacitatea ambilor parteneri de a-și exprima nevoile fără teama de a fi judecați sau respinși.
Atunci când renunțăm la tiparele care ne-au făcut să suferim și învățăm modalități noi de a relaționa, creăm premisele unor legături mai echilibrate și mai autentice.
Un mesaj important
Dacă observați că repetați aceleași experiențe dureroase în relațiile de cuplu, nu înseamnă că „atrageți oamenii nepotriviți” sau că este ceva în neregulă cu dumneavoastră.
De multe ori, aceste tipare sunt rezultatul unor experiențe de viață care și-au pus amprenta asupra modului în care percepeți iubirea, apropierea și siguranța emoțională.
Prin autocunoaștere și psihoterapie, aceste mecanisme pot fi înțelese și schimbate. O relație sănătoasă începe, înainte de toate, cu relația pe care o aveți cu propria persoană.
Dacă simțiți că repetați aceleași tipare și că acestea vă împiedică să construiți relații împlinite, psihoterapia vă poate ajuta să înțelegeți originea acestor mecanisme și să dezvoltați modalități noi și sănătoase de a relaționa.
Nicoleta Pițu, psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental